Colecții – Colecționarii sunt tot mai rari

Ce îmi mai plăceau mie cărțile acelea de joc, ce se cumpărau la pachet.. Până au ajuns prea scumpe și am trecut la cele din chipsuri și cornuri. Cred că era prin clasa a 4a, atunci era o perioadă în care erau la modă, toată lumea le colecționa, iar în pauză făceam schimb între noi.

Îmi amintesc cum își luau colegii câte 3-4 pungi, luau surpriza și le aruncau la gunoi. Mi-am făcut o părere tare rea despre ei atunci, câtă risipă.. Ei aruncau la gunoi chipsurile și eu mâncam sandwich-ul zilnic care îmi făcea deja greață, tot la fel, zilnic. În fine, aveam propria colecție, albumele se dădeau gratis, cred că am și umplut câteva. Când ieșeam în parc fiecare se lăuda cu ce are, dar nu mulți aveau mai multe ca mine, cred că eram norocos, nu prea prindeam dubluri.

E o temă amuzantă, dar întotdeauna am colecționat lucruri, pachete de chibrituri, pachete de țigări, chair și șervețele, ca fetițele. Cred că am strâns peste 300 de modele. Chiar aveam un magazin ce vindea la bucată pentru colecționari, dar odată cu închiderea sa, am cam renunțat. Nu mai aveam de unde să cumpăr, iar dacă era să strâng acasă, dura o veșnicie. Părinții nu erau prea încântați să cumpere șervețele atât de des pe cât găseam câte un model ce nu aveam, dar asta a fost, am renunțat.

Acum nu mai colecționez nimic, poate bilete de autobuz, dar cum nici compostoarele nu mai sunt, e cam degeaba. Nu știu de ce am obiceiul să colecționez lucruri, poate că sunt posesiv, poate că văd ceva frumos în orice, poate ambele, cine știe. Totul a început cu acele cărși de joc, încă le mai am pe undeva.. Cred că am uitat să menționez de cartelele telefonice din care aveam sute, la care am renunțat o dată cu telefonul mobil.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?